Mai mult de 360.000 de bebeluși sunt născuți în fiecare zi pe planetă. Care dintre ei va crește să devină un viitor Shakespeare, să găsească o cale de vindecare a cancerului sau chiar să dovedească că Einstein a greșit? Este o întrebare la care nimeni nu are răspuns, dar pentru fiecare părinte își aduce un aport considerabil pentru a-l modula.
Cea mai palpitantă din punct de vedere al dezvoltării copilului, dar și al provocărilor pentru proaspețîi părinți este cea cuprinsă între 1-3 ani
Astfel, dacă în primul an, copilul era relativ liniștit pentru că i se satisfăceau nevoile de baza, după vârstă de 1 an abilitățile fizice și psihice recent achiziționate îi deschid drumul către noi experiențe de explorare a mediului. Copilul privește cu alți ochi lumea care îi pare foarte atractivă și interesantă și este extrem de nerăbdător s-o cunoască.
Pentru a crește un copil capabil să devină ulterior un adult perfect adaptat societății și cu șanse de reușită în viață, este important să acceptăm că emoțiile noastre sunt principalul resort al dezvoltării comportamentului social și al atingerii diferitelor nivele de inteligență.
De aceea procesul creșterii și dezvoltării copilului este o acțiune dinamică, ce începe din momentul concepției și până la maturitate, perioada în care organismul este supus unor permanente modificări morfo-funcționale și psiho-intelectuale.
Cele mai sensibile perioade sunt în primele săptămâni de viață, primele luni și primii ani când procesul de creștere este cel mai rapid, când pe lângă factorul genetic, intervin o serie de factorii externi a căror mod de acțiune depinde de intensitatea lor, durata și vârstă la care acționează.
Astfel:
- alimentația mamei în perioada prenatală influențează dezvoltarea nervoasă superioară a copilului, apariția tulburărilor privind mineralizarea scheletului, bolile hormonale etc. Subnutritia poate determina nașteri de copii cu greutate mică și cu lungime mai mică față de normal, în timp ce supraalimentatia cauzează obezitatea fătului.
- alăptarea este foarte importantă pentru bebeluș și mulți experți cred că e vitală în dezvoltarea cerebrală a bebelușului.Conform unui studiu din Jurnalul Asociației Medicală Americane, copiii care au fost alăptați 7 pînă la 9 luni au avut rezultate superioare la coeficientul de inteligență, decît cei alăptați timp de o luna sau mai puțîn.
- muzică și dansul sunt excelente cai de socializare.
- datorită interacțiunii accentuate dintre părinte și copil prin intermediul limbaj al semnelor, bebelușii învață simplul limbaj al semnelor încă înainte de-a începe să vorbească. Popularitatea lecțiilor de citire pentru bebeluși ia amploare,
- prin intermediul jocurilor de imitare a personajelor și situațiilor, părinții interacționează în plan emoțional cu copilul și astfel poți obține cele mai bune rezultate atât în plan cognitiv cât și emoțional.
- Exercițiile fizice: masajele din primii ani de viață, gimnastică pentru sugar, activități acvatice.
Impactul exercițiilor fizice în primii 3 ani de viață a unui copil este major cu atât mai mult cu cât la baza dobândirii abilităților sociale și cognitive stă o motricitate bine dezvoltată. Astfel mișcările specifice din mediul acvatic în care micuțul trebuie să își cordoneze mai multe părți ale corpului “împing” creierul să creeze tipare neuronale mai complexe. În acest context, micuțul își va îmbunătăți capacitățile lingvstice, inclusiv rapiditatea cu care va învăța să citească sau să scrie. Potrivit unui studiu desfășurat în Australia, copiii care învața să înoate din primele luni de viață sunt mai avansați cu până la 1 an față de copiii care nu desfășoară această activitate.
Deși părinții nu au foarte multe opțiuni din acest punct de vedere există un factor cheie ce este prezent în aceste activități sportive la vârstă foarte mică și anume părintele în rol de profesor, dar și partener de joacă. Cu toții cunoaștem, că după vârstă de 3 ani, marea majoritatea a activitatilor educative și sportive se desfășoară într-un cadru organizat ce exclud prezența părinților. În timpul activităților acvatice, micuții iau contact direct cu supraveghetorii, cu părinții și cu alți copii. De aceea, ei își dezvoltă de mici capacitatea de a interacționa cu oamenii și de a se adapta foarte rapid într-un mediu nou. Toate acestea la un loc înseamnă un nivel de încredere mai crescut pentru copii, ce devin mai competitive și se simt mai bine cu propria persoană.
Astfel pe lângă exercițiile fizice și masaj, părinții au la dispoziție activitățile acvatice. Toate aceste activități presupun contactul piele-pe-piele (skin-to-skin) ce reprezintă un lucru atât de simplu, dar atât de benefic binomului mamă-copil. Pe lângă atașamentul emoțional, contactul piele–pe-piele ajută sugarul să-și regleze respirația și bătăile inimii, precum și nivelul de zahăr din sânge și îi întărește imunitatea, prin colonizarea pielii bebelușului în primul rând cu bacterii sănătoase împrumutate de la mamă, în defavoarea celor din mediul înconjurător (spitalicesc) dăunătoare.
În ceea ce privește copii născuți prematur, prin contactul piele-pe-piele în timpul activităților acavtice și nu numai se realizează o “reglarea termică ce este o problemă des întâlnită în rândul copiilor,” (Malika D. Shah, M.D., profesor asistent de pediatrie și neonatologie în cadrul Northwestern University Feinberg School of Medicine). Prin contactul piele-pe-piele și datorită faptului că pielea mamei are aceeași temperatură că cea a uterului, bebelușului îi va fi mai facil să se adapteze la mediul post-naștere.
În ceea ce privește impactul asupra dezvoltării fizice a copilului mic, fiziologii americani au semnalat la copii de vârstă mică ce beneficiază de stimulare motorie prin exercițiu fizic acvatic o ușoară creștere a somatotropului (sth), hormon responsabil de creșterea oaselor și sinteză proteică, care în combinație cu alți hormoni hipofizari (TSH și ACH) sau cu cei tiroidieni și gonadali (cu rol anabolizant), intensifica creșterea în lungime a întregului corp.
